Grădini paradisiace: creştinism şi islam Km 0: Constantinopol/ Istanbul
În imaginarul colectiv, ideea arhetipală a grădinii este aceea a Paradisului biblic narat de Vechiul Testament. Din perspectiva teologiei și a istoriei religiilor, grădina paradisiacă are o triplă valență: grădina din Eden: grădina Genezei, proiectată în trecut; grădina eshatologică, de la sfâșitul vremurilor, proiectată în viitor; și grădina paradisiacă, a timpului prezent, trăită în stări de sfințenie, aici și acum, ca o pregustare a celor viitoare din împărăția lui Dumnezeu. Într-un anumit sens, deși grădina și motivul grădinii sunt omniprezente în literatura și arta bizantină, nu există mărturii arheologice (escavate) ale grădinilor Constantinopolului. Deoarece scopul nu este atât al unei identificări arheologice a acestor grădini constantinopolitane, cât mai ales referințe ale iconografiei constantinopolitane asupra grădinii paradisiace, se va face referire la arta mozaicului, plecând de la Description of the Garden of St. Anna, a lui Theodore Hyrtakenos, scriitor și profesor la Costantinopol. În itinerariul artistic prin Constantinopol/ Istanbul, o altă valență a grădinilor paradisiace este dată de arta islamică, al cărui reprezentant de referință rămâne palatul Topkapî, ridicat de către sultanul Mehmet Cuceritorul
TEODORA ROŞCA
|
|
