Considerat a fi unul dintre cei mai mari teologi protestanți ai secolului al XX-lea, Emil Brunner s-a născut în 1889 la Winterthur și a murit în 1966 la Zürich. A marcat în mod decisiv, prin opera și teologia sa, pe de o parte, gândirea teologică protestantă modernă și contemporană, iar pe de altă parte, viața socială și economică occidentală, prin intuițiile și studiile sale etice și sociale. Profesor de Dogmatică la Zürich, între 1924-1953, opera sa fundamentală e constituită din 3 volume ale Dogmaticii Creștine, alături de 2 lucrări de etică și științe social-economice: Das Gebot und die Ordnungen. Entwurf einer protestantisch-theologischen Ethik și Die Gerechtigkeit. Eine Lehre von den Grundgesetzen der Gesellschaftsordnung. Dintre celelalte lucrări mai importante ale sale mai amintim: Die Mystik und das Wort, Der Mittler, Gott und Mensch, Der Mensch im Widerspruch, Wahrheit als Begegnung etc.

A făcut parte din „Teologia Dialectică”, un curent de teologie protestantă, care a luat ființă în Germania în perioada interbelică, și a fost considerat un „teolog al teologilor”, datorită preciziei și coerenței ideilor sale despre Dumnezeu și om. A avut o atitudine critică referitoare la implicările teologiei protestante în societatea civilă, afirmând că teologia trebuie să țină cont de contextul actual și de necesitățile omului modern, fără să uite dezideratul său fundamental, de a vesti Evanghelia. În teologia sa, acordă o importanța deosebită Cuvântului lui Dumnezeu (Wort Gottes), pe care îl înțelege ca singura posibilitate de comunicare (Mijlocitorul), prin care omul căzut poate intra în legătură cu Dumnezeu.

Cuvinte cheie

Teologie protestantă, teologie dialectică, etică, Cuvântul lui Dumnezeu, chipul lui Dumnezeu, științe sociale, ecumenism.

MIHAI IORDACHE