Dumitru Horia Ionescu, Nimic nou sub soare
Credinciosul, care se teme de Dumnezeu, are certitudinea unui echilibru existențial, care a venit împreună cu noua sa viață în Hristos, un echilibru care a fost incapabil să știe înainte de Învierea Domnului. Acest echilibru a inimii este temelia unei noi existențe, o nouă condiție umană, îmbogățit de posibilitatea de a alege între bine și rău. Numai în acest sens, de o alegere în viața noastră de zi cu zi, putem spune că, prin alegerea în mod liber binele, suntem stăpânii destinului nostru. Necredinciosul, care refuză cu înverșunare orice formă de dialog cu divinitatea, este forțat să caute, ca o condiție de bază a vieții, un scop pentru existența sa, un scop pentru care merită viață. Omul care refuză pe Dumnezeu, dar vrea să ducă o viață corectă și demnă, va inclina spre un sistem etic în măsură să-i ofere stabilitatea emoțională necesară. Poate cineva, indiferent dacă ateu sau religios, poate ajunge la un nivel moral care-i permite să respecte cu strictețe standardele etice evaluate într-un sistem moral unanim acceptate. Ateul se va opri aici, la respectarea regulilor, deoarece dincolo de standardele etice care le-a stabilit ca normele, nu este nimic. Totul se oprește într-o apoteoză a comportament social corect. Pentru omul de Dumnezeu iubitor, moral este un început, o condiție prealabilă pentru a trece dincolo de orice sistem care ne inventat.

Cuvinte cheie: credincios, ateismul, etică, viaţă în Hristos

DUMITRU HORIA IONESCU