TABOR - Traditie şi Actualitate în Biserica Ortodoxă Română
< Înapoi Link-uri
Cautare

Iubirea în familie, la Andrei Tarkovski (II)


 

După ce prima parte acestui text s-a referit la copii şi copilărie în viaţa şi opera lui Tarkovski, în continuare sunt avuţi în vedere ceilalţi membri ai familiei, aşa cum apar ei în viaţa sa personală, dar şi cum se oglindesc în opera sa.

Atât mama, cât şi tatăl (remarcabilul poet Arseni Tarkovski) au un rol special în viaţa regizorului, care, deşi diferit, este la fel de marcant. În ciuda faptului că eu s-au despărţit încă de când Andrei avea numai trei ani şi că acesta a suferit mult din această pricină, el i-a iubit foarte mult pe amândoi, în chip anume pe fiecare, fără să facă discriminări. Tarkovski a dedicat filmul Nostalghia mamei sale. În câteva filme a folosit în sprijinul imaginilor, cu multă forţă de sugestie şi un impact emoţional remarcabil, versuri de ale tatălui său. Cei doi părinţi au inspirat într-o măsură mai mică sau mai mare personaje similare ale filmelor fiului lor, dar ele sunt de regăsit îndeosebi în Oglinda, film cu caracter accentuat autobiografic.

Bunica paternă şi bunicul matern au şi ei un rol în creşterea lui Andrei, mai ales în copilăria primă a regizorului. Ei sunt discret evocaţi în Oglinda.

Andrei Tarkovski a avut două căsători şi ambele soţii (Irma Rauch şi, respectiv, Larisa Tarkovskaia), provenind ca şi el din mediul cinematografiei, au avut ue n rol direct în opera lui, fie ca actriţe (ambele), fie ca asistentă de regie (Larisa). Din fiecare căsătorie a rezultat câte un fiu. A ţinut mult la ei, îndeosebi la cel mai mic, căruia îi dedică ultimul său film, Sacrificiul.

Tarkovski a fost foarte ataşat şi s-a simţit responsabil de starea materială şi spirituală a familiei sale, inclusiv de cea a soacrei sale şi a fiicei sale vitrege (Olga Kizilova, care a jucat, de altfel în două dintre filmele sale).

În concluzie se poate afirma că familia, cu relaţiile sale interne, de iubire, dar într-un fel destul de complicat adesea, marcate de vinovăţii şi regrete, a jucat un rol emoţional considerabil atât în viaţa, cât şi, prin oglindire, în opera marelui regizor rus.


 

COSTION NICOLESCU