TABOR - Traditie şi Actualitate în Biserica Ortodoxă Română
< Înapoi Link-uri
Cautare

Virgiliu Gheorghe, Revrăjirea lumii sau de ce nu mai vrem să ne desprindem de televizor, Editura Prodomos, Fundaţia Tradiţia Românească, Bucureşti 2006, 287 pag.


 

Într-un timp al căutării libertăţilor şi al fricii de îngrădiri, Virgiliu Gheorghe vorbeşte despre o nouă robie, robia minţii pierdută pe un tărâm al iluziilor într-o lume revrăjită de imaginile în mişcare transmise prin intermediul televiziunii. Avertismente la adresa pericolului pe care îl reprezintă televiziunea au lansat demult oamenii îmbunătăţiţi duhovniceşte, însă niciodată ofensiva anti-TV nu a fost atât de coerentă în spaţiul românesc precum cea pornită de Virgiliu Gheorghe şi concretizată în două volume Efectele televiziunii asupra minţii umane şi Revrăjirea lumii sau de ce nu mai vrem să ne desprindem de televizor, ambele apărute la editura Prodromos în anul 2006. Avertismentul lansat în prefaţa alcătuită de prof. univ. dr. Ilie Bădescu este zguduitor „Plonjând cu voluptate în mediul de imagini şi de fantasme generate continuu de ecranul televizorului, omul intră fără să ştie în cea mai umilitoare robie, în robia minţii". (p.5) Realitatea lucrului îşi pierde întâietatea în faţa imaginii, o imagine adesea măsluită, ce are capacitatea de a penetra subconştientul uman şi atunci aşa cum spune autorul „Deşi nu ne dăm seama, preţul pe care îl plătim pentru plăcerea oferită de petrecerea timpului în faţa micului ecran este însăşi libertatea de a gândi, de a alege singuri, de a ne defini un mod personal de a fi." (p.17) Studiile sociologice demonstrează că oamenii, deşi ştiu că o mare parte din ceea ce văd este ficţiune, se comportă ulterior vizionării ca şi când totul ar fi fost real iar influenţele se resimt până şi la nivelul modului religios de a fi. (p.15) Impactul televiziunii este dat nu de capacitatea de a transmite imagini ci de capacitatea de a transmite imagini în mişcare (p.21) ce modelează imaginaţia şi manipulează indivizii în primul rând datorită faptului că în faţa ecranului TV mintea pătrunde într-o stare de natură semihipnotică, ce poate fi încadrată stărilor alterate de conştiinţă, o stare similară visului şi stărilor halucinatorii. Intrarea într-o asemenea stare este dată şi de privarea senzorială şi delocarea spaţio-temporală. Imaginea TV, asemeni drogurilor, favorizează evaziunea în imaginar, starea euforică şi chiar intrarea într-o stare alterată de conştiinţă. Televiziunea, afirmă V. Gheorghe, este o tehnologie capabilă să inducă gânduri şi emoţii, să reorganizeze modul de gândire al omului şi să-i modeleze imaginaţia. În acest fel, televiziunea ajunge să substituie o mulţime din funcţiile pe care religia le îndeplineşte în viaţa omului şi chiar îi determină pe oameni să se raporteze la televiziune ca la o instanţă de ordin religios deşi ea nu constituie decât un mijloc evazionist bun pentru uitarea crizei existenţiale pe care o traversează omul secularizat al societăţii tehnologice. (p. 16-17) Dacă în mod normal în interiorul realităţii evenimentele sunt văzute pentru că ele se defăsfăşoară, în lumea televizualului are loc adesea o mutaţie, lucrurile ajung să existe doar pentru a fi văzuze. Lumea de la televizor nu ne înconjoară, nu există în vecinătatea noastră precum lumea oricărei experienţe cotidiene, ci noi ne proiectăm mental, prin vedere şi imaginaţie în interiorul ei. (p.37) Experienţa vizionării TV are similarităţi mai mari cu lumea visului decât cu cea a realului, ceea ce se întâmplă pe micul ecran având adesea un caracter de tip mitic. (p. 45) În acest fel, televiziunea ca şi tehnologie creează o nouă realitate aflată la întretăierea dintre vis şi realitate, dintre sensibil şi imaginar, o realitate hibridă ce exercită o puternică fascinaţie şi dispune de o mare capacitate de manipulare a conştiinţei umane. Vizionarea TV favorizează sensibilitatea pentru evadarea din realitate în imaginar. (p. 49-50)

Televiziunea este poate cel mai mare generator de mituri al societăţii contemporane, iar experienţa televizuală comportă o serie întreagă de manifestări şi atitudini ce pot fi încadrate în sfera religiosului (în sensul cel mai general al termenului). Spaţiul sacru, timpul sacru şi mitul sunt coordonatele principale ale oricărui fenomen religios, coordonate care se regăsesc şi în experienţa vizionării TV. (p. 69) Dintre miturile cultivate prin intermediul televiziunii câtorva, cu valoare de paradigmă, le este dedicată o analiză mai amplă: mitul conspiraţiei (p.56), mitul lui Rambo (p.58), mitul terorismului (p.97), mitul modului de viaţă modern (modelarea mitologică a consumatorului ideal) (p.107), mitul american (mitul occidentului sau pământul făgăduinţei) (p. 109).

S-a afirmat despre televiziune că are un important rol de socializare în contextul unei culturi a atomizării şi a izolării. Televiziunea însă este departe de a oferi un remediu pentru însingurare, privitul la televizor simulând doar relaţia de comunicare a omului cu lumea la nivelul subiectiv al senzaţiilor. (p. 137-138)

Ceea ce V. Gheorghe consideră a defini cel mai bine fiinţa televiziunii (de unde nu sunt excluse nici jocurile video sau lumea virtuală a Internetului) este caracterul ei înşelător, iluzoriu. Televiziunea, spune el, este fabrica de vise, închipuiri sau iluzii care hrănesc imaginarul individual şi colectiv. Experienţa televizualului este experienţa regăsirii pâmântului făgăduinţei, a paradisului pierdut însă doar la nivelul visului, pe tărâmul irealului şi a iluziei. Ne iluzionează că putem depăşi suferinţa sau moartea trăind împreună cu eroii de pe micul ecran... Reîntoarcerea în lumea reală este însoţită nu numai de o revenire ci chiar de o amplificare a crizei...Televiziunea devine astfel, poate cea mai mare păcăleală a vremurilor noastre... Sensul ultim al televiziunii şi Internetului prin însăşi natura sau legea lor de existenţă nu pare a fi altul decât acela de a-l determina pe om să trăiască în lumea virtuală pe care ele o nasc... Creşterea lumii virtuale nu se poate produce decât în măsura în care prezenţa omului în lumea reală se diminuează tot mai mult. (p. 147-149)

Un capitol amplu intitulat Magia televizionării sau despre tehnologizarea magiei (p. 153) analizează similitudinile dintre magia Evului Mediu şi persuasiunea televiziunii. În penultimul capitol, Statul magic, autorul sesizează cum în celebrele cărţi ale lui Orwell şi Huxley, scrise la începutul secolului XX şi care prevăd o dictatura modială, în centru se găseşte nimic altceva decât un ecran cu funcţie de control şi spălare a creierelor.

Bazată pe o documentaţie amplă şi pe reflecţie personală, lucrarea lui Virgiliu Gheorghe este în fond un avertisment care nu poate fi ignorat cu prea multă uşurinţă.

 

Paul Siladi

 


 

PAUL SILADI