În continuarea evaluării prieteniilor livreşti ale lui Andrei Tarkovski, în capitolul de faţă sunt trecuţi în revistă pictorii şi compozitorii. Făcând în adolescenţă studii atât de pictură, cât şi de muzică, regizorul se considera îndreptăţit să considere că se poate raporta la domeniile respectiv cu un anumit profesionalism. Exigenţele sale şi în cazul acestor prietenii sunt maxime. Astfel printre pictori îi întâlnim pe Andrei Rubliov, Teofan Grecul, Piero della Francesca, Leonardo da Vinci, Peter Brueghel cel Bătrân..., iar printre compozitori pe Johann Sebastian Bach (cu precădere), Ludwig van Beethoven, pe preclasicii muzicii baroce (Purcell, Pergolesi). În ceea ce priveşte spectacolul muzical, Andrei Tarkovski a avut şi o experienţă directă, atunci când a montat Boris Godunov de Modest Petrovici Mussorgski  la Covent Garden. În filmele sale, maestrul rus foloseşte într-un mod cu totul specific inserturi din muzica unor compozitori importanţi. Tot aşa, pot fi detectate în ele şi trimiteri, prin maniera de construire a cadrelor, la pictura unor mari maeştri. Referinţa la aceştia din urmă se face uneori şi prin citarea directă de imagini. Tarkovski consideră arta cinematografică este soră bună cu celelalte arte, iar nu o rudă săracă a lor. Chiar dacă apelează uneori la alte arte n spunerile ei, cinematografia este de sine stătătoare, prin mijloacele de exprimare specifice de care dispune, şi deplin îndreptăţită la o atenţie comparabilă.

COSTION NICOLESCU