În condi?iile oferite de recâ?tigarea libertă?ii de expresie, după 1989, România a beneficiat de o adevărată explozie mass-media. Cu precădere în primii ani ai deceniului `90 am fost martorii proliferării fără precedent a institu?iilor de presă din cele mai diverse. În cei 20 de ani scur?i de atunci lucrurile s-au mai a?ezat. Pe pia?a informa?iei problema religiei ?i a Bisericii este tratată atât în presa seculară, cât ?i în cea religioasă, care deja are un loc consacrat. Este deajuns să ne gândim la felul în care mesajul cre?tine este transmis prin intermediul posturile de radio cre?tine, cât ?i, mai nou prin televiuziune, alături de maniera deja clasică a presei scrise biserice?ti. Acesta este dealtfel parcursul organic, firesc. Se porne?te de la practică pentru a se ajunge mai apoi la reflexia ?tiin?ifică asupra a ceea ce se face sau s-a facut. Ne găsim deci într-o etapă preliminară apari?iei în peisajul academic românesc a domeniul publicisticii cre?tine, o disciplină încă tânără chiar ?ări cu o puternică tradi?ie a presei religioase, a?a cum este Germania. Textul pe care îl propune dr. Daniel Meier de la catedra de Publicistică Cre?tină din cadrul Universită?ii Friedrich-Alexander din Erlangen-Nürnberg, analizează locul pe care îl ocupă mass-media în cadrul reflexiei teologice în general, ?i al teologiei practice în particular.

DANIEL MEIER