Filosoful Nae Ionescu s-a bucurat de o susţinere extraordinară în rândul tinerei generaţii de intelectuali care se maturizaseră în anii `20. Eseul descrie profilul spiritual şi intelectual al marelui filosof, unul încărcat de calităţi ce vor atrage atenţia tânărului N. Steinhardt. Acesta participă la cursurile profesorului Nae Ionescu în perioada anilor 1930-1931, pe când era student al Facultăţii de Drept. N. Steinhardt reţine coordonata esenţială a înţelegerii culturii la Nae Ionescu - „trăirea" culturii, implicarea etică şi intelectuală în înţelegerea fenomenelor culturale. Ascendeţa spirituală recunoscută în Nae Ionescu se manifestă la N. Steinhardt în special prin publicistica din anii `70 şi `80. El îşi asumă misiunea „apostolică" de a propovădui libertatea şi valorile care o fundamentează. Trăsăturile pe care le observă Nicolae Steinhardt în cursurile lui Nae Ionescu - refuzul sistematizării, permanenta mobilitate şi redimensionare a noţiunilor şi a explicaţiilor, participarea prin trăire la explicitarea actului cultural, transferarea teoretizării în viaţa concretă, „în stradă", provocarea la înţelegere individualizată - pot fi recunoscute drept coordonate ale scrisului hermeneutic practicat de el însuşi. Nicolae Steinhardt, asemeni lui Constantin Noica, Emil Cioran, Mircea Eliade, Eugen Ionescu, Petre Ţuţea, îşi are rădăcinile spirituale solid ancorate în perioada interbelică, în pedagogia libertăţii ionesciene.

IRINA CIOBOTARU