Textul de faţă reprezintă o suită de amintiri despre Părintele Steinhardt. Autorul l-a cunoscut pe vremea când era student, s-a bucurat de prezenţa lui luminoasă şi evocă aici crâmpeie din memorabilele întâlniri pe care le-a avut cu monahul de la Rohia. Din toate reiese chipul frumos al părintelui, o frumuseţe spirituală, însoţită mereu de bucurie, spontaneitate, vioiciune a gândului. Autorul se numără printre persoanele din Cluj care aveau legături cu N. Steinhardt şi care se aflau sub supravegherea atentă a Securităţii.

VASILE MANEA