Plecând de la revolta lui Ivan Karamazov din romanul Fraţii Karamayov de F.M.Dostoievski, care, în numele omniprezenţei suferinţei şi a răului restituie „biletul de intrare" în armonia eternă, articolul de faţă îşi propune să examineze tema suferinţei în operele Simonei Weil şi N. Steinhardt. Demersul comparativ nu se bazează doar pe similitudinile de viziune, ci şi pe similitudinile de traseu spiritual al celor doi intelectuali: e vorba de doi intelectuali evrei convertiţi la creştinism.

Paralela are câteva puncte de articulaţie:  ideea inevitabilităţii şi a caracterului incomunicabil al suferinţei; Iisus Hristos ca model paradigmatic al suferinţei mântuitoare; ideea suferinţei ca „şcoală" a cunoaşterii, care - ca orice şcoală - înregistrează victorii, dar şi eşecuri; fericirea ca formă de transgresare a durerii şi suferinţei.

GEORGE ARDELEANU