Articolul împărtăşeşte câteva din amintirile autorului legate de figura luminoasă a monahului Nicolae de la Rohia. O rememorare a trecutului cu intenţia de a actualiza intensitatea spirituală a clipelor trăite în preajma lui N. Steinhardt. Multe din întâlnirile cu Părintele Steinhardt erau prilejuite de interesul unor vizitatori pentru cărţile mănăstirii Rohia. Pentru unii acest interes era semnul unei căutări spirituale autentice, pentru alţii prilej de supraveghere. Pe vremea aceea sfinţii erau încarceraţi, iar securiştii „se interesau" de cele sfinte. Jurnalul fericirii a făcut obiectul multor percheziţii ale Securităţii. S-au derulat multe acţiuni pe lângă oamenii Bisericii, pe lângă prietenii lui Steinhardt, cu scopul de a-l discredita. Steinhardt se gândea la strângerea de semnături în vederea unor proteste publice la adresa regimului, păstra, indirect, legături cu Doina Cornea. Cu ianuarie 1989 a început să răspândească între prieteni cópii dactilografiate a ceea ce avea să devină, curând, testamentul său politic. Acţiunile sale în vederea condamnării comunismului nu aveau să se concretizeze, survenind moartea.

VIRGIL CIOMOŞ