Textul de faţă constituie un fragment dintr-un cuvânt comemorativ rostit la mănăstirea Rohia în data de 3 aprilie 1993. Părintele Nicolae Steihardt era un om de o vastă cultură dar şi de o profundă credinţă. Prin viaţa şi scrisul său adevereşte că poporul român, secătuit de comunism, nu se poate redresa moral decât prin două puteri: religia şi cultura. Părintele Steinhardt a devenit liber întru Hristos în temniţă, a dat culturii şi spiritualităţii româneşti o carte de căpătâi, Jurnalul fericirii, şi a murit ca un om fericit.

BARTOLOMEU ANANIA